Întotdeauna m-am întrebat de ce trebuie să se întâmple ceva tragic ca oamenilor să li se deschidă ochii. De ce abia după ce se întâmplă un fenomen nefericit începem să ne punem întrebări? Poate că așa funcționăm noi ca oameni, poate că asta ar trebui să se întâmple, dar nu mi se pare corect. Nu mi se pare corect pentru că nimănui nu merită să i se întâmple o tragedie, nimeni nu merită să sufere. Atunci de ce se întâmplă?
Astăzi am aflat o poveste ce mi-a confirmat și mai mult teoria și temerile de mai sus. O senzație teribilă m-a străpuns efectiv. M-am simțit groaznic și am simțit nevoia să mă descarc. Simt nevoia să responsabilizez pe cineva, simt nevoia să tip ca să mă audă toată lumea. Simt că este nevoie de o asemenea reacție și îmi doresc din suflet ca cineva să mă asculte, să fiu auzit.
O fata în vârstă de 15 ani a ales să își ia viața într-un mod regretabil. Fata asta a suferit enorm. De ce a ajuns să recurgă la un fapt atât de extrem? Pentru că toată viața ei a suferit crunt și a avut parte de nenumărate decepții. Pentru că a fost abandonată de părinți, pentru că era trimisă să își vândă trupul, pentru că nimeni nu încerca să o înțeleagă, să îi ofere alinare, să îi ofere lucrul cel mai de preț de care un copil are nevoie, IUBIRE!
Toți copiii merită să primească iubire, iar dacă părinții biologici nu pot sau nu doresc să ofere asemenea lucruri asta nu înseamnă că acel copil este pierdut, că este un eșec. Cu siguranță există persoane dornice de a oferi afecțiune și de a crește un copil, un suflet inocent. De aceea sunt de părere că, odată ce un părinte și-a abandonat copilul, acesta trebuie să își piardă orice drept asupra lui. Este inadmisibil să se ajungă să se întâmple astfel de orori, de crime împotriva umanității.
Protecția Copilului există? Fata care s-a sinucis era din Sector 4, aflată cu măsură de protecție in cadrul Direcției de Protecția Copilului Sector 4.
