Fenomenul copiilor care comit infracțiuni, dar nu răspund penal, nu este de azi, de ieri, el a existat dintotdeauna și va exista. Noutatea în contextul analizei noastre este că numărul acestora a crescut în rândul celor care beneficiază de măsuri de protecție specială, adică sunt instituționalizați. Astăzi nu mai avem copii abandonați în unitățile spitalicești și apoi instituționalizați, deoarece Legea nr. 272/2004, actualizată, interzice instituționalizarea sub vârsta de 7 ani. Însă fenomenul care a pătruns în centrele rezidențiale la nivel național este reprezentat de copiii care comit infracțiuni și nu răspund penal, iar regimul serviciilor oferite, conform standardelor, nu garantează o dezvoltare reală a acestora, ci prelungește fenomenul infracțional.
Sistemul de ocrotire socială a copiilor instituţionalizaţi este marcat de faptul că în prezent nu există politici coerente, în domeniul de referinţă. Nevoia de ocupare a timpului liber şi banii de buzunar sunt o problemă mare în rândul copiilor instituţionalizaţi. Dacă înainte de ‘90 casele de copii dispuneau de un personal din învăţământul vocaţional care să le ocupe timpul liber cu tot felul de activităţi extreacuriculare (teatru, muzică, sport, artă plastică, dans), astăzi asistăm la un colaps de astfel de activităţi care să vină în sprijinul formării lor.
Articolul integral pe https://www.presshub.ro/copiii-institutionalizati-tot-mai-prezenti-in-statisticile-infractionale-de-ce-sistemul-de-protectie-sociala-nu-reuseste-sa-opreasca-fenomenul-400000/
