Ieșirea din îngrijire a tinerilor pentru care a încetat măsura protecției speciale în ultimii 10 ani.

De 30 de ani se scrie, mai timid, despre ce se întâmplă cu tinerii ce părăsesc sistemul de protecție specială la împlinirea vârstei de 18 ani. Maria Stoianov (2001) abordează fenomenul într-un mod mai sfios, spunând: “Din păcate, nu există un sistem legislativ închegat de protecție socială în România. Există doar legi disparate, care reglementează părți ale realității, lipsind altele foarte necesare (Maria Stoianov, 2001: 39)”. După 10 ani, de la momentul publicării Legislației privind protecția copilului și a familiei, apare Legea Asistenței Sociale – Legea 292/2011.

Din ’89 până în 2011, timp de 22 de ani, au ieșit din îngrijire peste 60.000[1] de tineri ce împliniseră 18 ani. În acest sens, am solicitat instituțiilor de protecția copilului de la nivelul fiecărui județ informații despre cum s-a făcut pregătirea pentru ieșirea din îngrijire și dacă au existat mecanisme, programe de monitorizare după ieșirea lor din îngrijire. Toate direcțiile de protecție a copilului mi-au relatat faptul că nu au informații despre tinerii ce au părăsit centrele de plasament/ rezidențiale mai devreme de 2010. Legat de monitorizare, mi-au spus: “nu prevede legislația în domeniu, motiv pentru care nu au fost monitorizați”.

Din 2011, avem o legislație în domeniul asistenței sociale (Legea 292/2011), ce are drept scop protejarea persoanelor adulte aflate într-o situație de risc. Cei mai mulți tinerii, ce au părăsit sistemul de protecție specială, și cu care m-am întâlnit locuiau la prieteni, pe stradă, în chirie. N-am introdus categoria de tineri ce au părăsit sistemul de protecție specială și au ajuns în detenție[2].

De 6 ani activez în domeniul apărării și reprezentării intereselor tinerilor pentru care a încetat măsura protecției speciale. În 2013 am pus bazele organizației Vocea Copiilor Abandonați și în 2016 am fondat primul organism de reprezentare a tinerilor care se află sub  protecție specială în centrele de plasament/ rezidențiale la nivel național, organism care poartă numele de Consiliul Tinerilor Instituționalizați[3].

În prezenta lucrare voi identifica resursele de care are nevoie un tânăr odată cu încetarea măsurilor de protecție specială. Totodată recunoașterea experiențelor, uneori teribile, prin care au trecut acești tineri în perioada îngrijirii într-un centru de plasament/ rezidențial ne ajută să identificăm resursele, să le valorificăm și astfel să aibă loc intervenția. Astfel, analiza distinge cele mai relevante date obținute în urma utilizării instrumentului de cercetare și anume studiul de caz calitativ, corelând  informația cu tehnica de interpretare a datelor folosită, care are un rol esențial în identificarea percepției. Potrivit lui Michael Quinn Patton, interpretarea datelor pornește odată cu întrebarea ”ce ne spun datele despre natura fenomenului analizat”. Astfel, pentru interpretarea lor voi construi comparații, cauzalități între informații cu scopul precis de a reliefa ceea ce este evident, de a sublinia ce este dubios și de a scoate în lumină ceea ce este ascuns (Michael PATTON,2015: 478-480). În acest sens am purtat discuții atât cu tinerii  pentru care a încetat măsura protecției speciale în ultimii 10 ani, dar și cu reprezentanții Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului – D.G.A.S.P.C., la nivel național.  Prin urmare, am pregătit o serie de întrebări cu privire la pregătirea pentru ieșirea din îngrijire a tinerilor, după cum urmează: cum s-a făcut pregătirea pentru ieșirea din îngrijire a tinerilor aflați cu măsura protecției speciale într-un centru de plasament/ rezidențial? Care este mediul de viață al tinerilor după ieșirea din îngrijire? Care este perioada de monitorizare a tinerilor după încetarea măsurii de protecție? Cum se face monitorizarea?


[1] E doar o estimare. Am plecat de la următoarea analiză: Conform datelor transmite de către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (A.N.P.D.C.A.), în ultimii 10 ani, anual, aproximativ 3.000 de tineri, ce au împlinit vârsta de 18 ani, părăsesc sistemul de protecție specială. Nu exclud varianta ca în perioada ’89 – 2011 numărul tinerilor, ce împliniseră 18 ani, și părăsiseră sistemul de ocrotire, să fie mult mai mare. 

[2] Am solicitat informații despre numărul tinerilor ce se află în detenție, proveniți din centrele de plasament/ rezidențiale și mi-au spus că nu au astfel de informații în registre. Au spus doar, generic, sunt mulți.

[3] Consiliului Tinerilor Instituționalizați este o organizație națională cu 16 structuri teritoriale la nivel național ce are drept scop apărarea și promovarea drepturilor tinerilor instituționalizați aflați în prezent sau nu (post-instituționalizați) în sistemul de protecție specială, pentru creșterea participării active a acestora la viața comunităților în care activează, precum și pentru a susține și promova interesele comune ale membrilor săi la nivel local, regional, național, european și internațional – www.consiliultinerilor.ro

———

La întrebarea: 1. Câți tineri au contestat în instanță hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului – C.P.C., privind încetarea măsurii de protecție specială?, direcțiile pentru protecția copilului mi-au răspuns, în unanimitate, că nu au existat astfel de cazuri. În urma cercetărilor întreprinse la nivelul instanțelor de judecată – www.portal.just.ro – am identificat mai multe cazuri, situații în care tinerii au contestat în instanță decizii ale comisiei cu privire la încetarea măsurii protecției speciale într-un mod abuziv.

În urma acestor investigații am fost contactat de mai mulți tineri proveniți din centrele de plasament/ rezidențiale ce își continuau studiile sau pur și simplu la 18 nu mai voiau să meargă la școală însă voiau să muncească și i-am ajutat să întreprindă acțiuni în instanță pentru a contesta decizii ale Comisiei pentru Protecția Copilului. Am căutat avocați pro-bono ca să-i reprezinte. Doar un anunț pe pagina mea de socializare a mobilizat o mână de avocați ce au luptat pentru ca acești tineri să rămână cu măsura protecției speciale pe perioada studiilor. Toate procesele derulate în acest an au fost câștigate. Tinerii au revenit în sistem pentru a-și continua studiile.

Cu privire la situația tinerilor pentru care a încetat măsura protecției speciale și au revenit în atenția D.G.A.S.P.C.-urile, acestea mi-au spus că nu există prevăzută în Legea 272/2004 mecanisme de monitorizare și că această responsabilitate revine S.P.A.S.-ului. Pentru O.N.G.-uri, care au în îngrijire tineri ce au beneficiat de măsura protecției speciale, monitorizarea de către D.G.A.S.P.C. se face timp de 3 luni.  

Din 41 de județe și 6 sectoare ale municipiului București doar 21 de județe și un sector din București ne-au oferit informații despre tinerii ce au ieșit din îngrijire și au solicitat revenirea în îngrijire. Din nefericire, legislația din domeniul protecției drepturilor copilului nu reglementează situația tinerilor ce părăsesc sistemul de protecție socială și doresc să revină. E important să menționăm că mulți din acești tineri sunt direcționați către centrele/ adăposturi de noapte destinate persoanelor străzii. Aceste adăposturi sunt ale Serviciului Public de Asistență Socială – S.P.A.S., de la nivelul fiecărei localități. Aceste servicii sunt reglementate prin Legea Asistenței Sociale Nr. 292/2011, însă nu au vreo legătură cu D.G.A.S.P.C.-urile.

Situația tinerilor care cer sprijin după ieșirea din îngrijire este cu mult mai mare. Anual, 3000 tineri părăsesc sistemul de îngrijire. Majoritatea, conform D.G.A.S.P.C.-urilor sunt integrați în familia biologică. Pentru că relația tinerilor cu familia biologică a fost una disfuncțională mulți din acești tineri “integrați” în familie ajung pe străzi sau comit fapte penale pentru a se asigura că au un loc unde să doarmă și să mănânce.

Această lucrare a primit sprijin financiar din partea Programului Operațional Capital Uman 2014 – 2020, co-finanțat prin Fondul Social European, proiect POCU/380/6/13/124708 nr. 37141/23.05.2019, cu titlul “Cercetător – antreprenor pe piața muncii în domeniile de specializare inteligentă (CERT-ANTREP)”, coordonat de către Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

Textul integral poate fi citit în INTERACȚIUNI, Editura Argonaut, 2020, pag. 13 – 27.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.