Familia Bodnariu – război într-un pahar cu apă?

numarul-de-cazuri-de-violenta-si-abuz-fata-de-copii-este-in-crestere-1425370161Familia Bodnariu – adevăr sau abuz?

Aș vrea, ca preambul, să spun că susțin familia, susțin dragostea.  Dar la fel de prost îmi pică și că autoritățile de la noi din țară sunt un dezastru ecologic. Copiii sunt traumatizați în centre, violența e la ordinea zilei, toată lumea tace și înghite. În urma cercetării mele post-instituționalizare am ajuns la o concluzie crudă: la noi copiii sunt protejați pe hârtie. Foarte tare lucrul ăsta. Dar hai să lăsăm copiii țării noastre și să ne unim toate forțele și cunoștințele și să îndreptăm autoritățile spre rezolvarea unui caz din Norvegia. Nu e tare? Trist?

Este discutat și răs-discutat cazul familiei Bodnariu. Potrivit titlului care a stârnit controverse, ”cinci copii ai unui cetățean român stabilit în Norvegia au fost luați cu forța de autorități, fără nicio explicație”. Aș vrea să punctez câteva aspecte:

  • Norvegia nu este membră a Uniunii Europene.
  • Norvegia este primul stat care a inițiat o lege de protecție a copilului, în anul 1896

Scandalul a fost inițiat de Marian Constantin Bodnariu, stabilit în Norvegia de 10 ani, căsătorit cu Ruth Johanne, alături de care are cinci copii.

Campania de impresionare a autorităților a fost declanșată de fratele românului, Daniel Bodnariu. Cum informațiile autorităților sunt confidențiale și nu există niciun detaliu din partea lor, toată lumea se învârte în jurul comentatorilor, al familiei în cauză și al fratelui lui Marian Bodnariu. Acesta a declarat: “Cei de la Protecţia Copilului le-au răpit pe cele două fete care se aflau la şcoală, fără ştirea părinţilor. Apoi, însoţiţi de poliţie, au mers acasă, de unde cu forţa i-au luat şi pe cei doi băieţi mai mari, lăsând-o pe mama devastată doar cu cel mic, de trei luni. Marius era la serviciu. După ce Marius a ajuns acasă, au încercat să vadă ce s-a întâmplat, au mers la poliţie şi la Protecţia Copilului. Pentru faptul că Ruth, mama, plângea şi era devastată, ieri cei de la Protecţia Copilului au venit cu patru poliţişti, fără nicio hârtie sau ordin judecătoresc şi l-au luat şi pe cel mic de la mamă, spunând că mama este periculoasă. Familia lui Marius este o familie normală, cu valori creştine, o familie care-şi iubeşte copiii, iar ei ca părinţi îşi petrec foarte mult timp cu copiii, nu îi neglijeaza ci ii iubesc ca pe ochii din cap. Ceea ce se întâmplă pare un coşmar care nu se mai termina, ei sunt distruşi, nădejdea le-a rămas în Dumnezeu, care poate să schimbe orice situaţie!”

Adevăr sau abuz?

Unul dintre motivele preluării fetiței din brațele familiei ar fi că Directoarea școlii din Norvegia i-a interzis să mai cânte compoziții religioase. Numai că acești copii s-au dus la școală și s-au plâns că sunt bătuți. Oare chiar așa de tâmpit e statul norvegian? O fi obsedat de furtul copiilor români? Într-adevăr, este o încălcare a drepturilor omului și a libertății de exprimare să interzici cuiva, oricui, să spui o rugăciune și să fredonezi cântece sfinte. Rămân totuși declarațiile copiilor înșiși, cum că ar fi bătuți acasă.

Haideți să blamăm religia!

De fapt, nu mai sunt de vină nici familia, nici autoritățile. E de vină religia statului norvegian, care este un stat “satanic”. Și iacă-tă cum reducem totul la credință, satanism, Diavol, șamd.. Tipic mioritic.

Înțeleg trauma prin care trece familia, inclusiv copiii. În Norvegia, copiii sunt priviți ca indivizi independenți, având drept la educație, servicii medicale, o copilărie decentă, protejată de neglijare și abuz. Statul intervine nu numai pentru a proteja copilul de rele tratamente, ci și pentru a garanta egalitatea de șanse a tuturor celor din societate.

Statistic vorbind, doar într-o treime din cazuri copiii sunt luați din familie de statul norvegian, și asta numai când vorbim de o neglijență gravă, maltratare sau abuz, ca măsură de urgență.

Toleranța religioasă

Ei bine, în Norvegia există aproximativ 100-130 de școli confesionale creștine, susținute de statul norvegian. Domnul Bodnariu a spus că este o persecuție religioasă, dar departe de adevăr.

Familia Bodnariu – război într-un pahar cu apă?

“Am fost șocați de această decizie și nu am știut ce să facem și cum să reacționăm. Acuzațiile sunt că ei ar fi fost violenți față de copii. Marius a recunoscut, a spus da, s-a întâmplat ocazional, să tragă de ureche pe unul dintre ei sau să tragă o palmă la fund”, a spus fratele lui Marius Bondariu.

În primul rând, domnul Marius Reikeras, prezentat ca avocat al familiei Bodnariu, susține că        este un abuz din partea statului. Dar…dumnealui și-a pierdut licența de avocat în urmă cu șase ani. Oare are voie să se pronunțe legal sau să reprezinte pe cineva?

Cazul Bodnariu este foarte ciudat. Acel tată strict și autoritar nu s-a prezentat la Asociația Penticostalilor din Norvegia niciodată. Dar, având acest lobby conspiraționist și cu penticostali din România și SUA, au recurs la manifestații bizare. Prezența delegației din Parlamentul României să ceară socoteală norvegienilor este o situație foarte delicată, mai ales din punct de vedere diplomatic. În Norvegia, instituția PROTECȚIA COPILULUI este INDEPENDENTĂ. Nici primarul, nici Parlamentul, nici Guvernul nu pot interveni în acest caz.

Familia Bodnariu nu a cooperat deloc cu serviciile de asistență socială. Probabil nu s-ar fi ajuns aici dacă părinții și-ar fi exprimat dorința de a coopera. Ei, aceștia au adoptat atitudinea de ”nu îmi dictați mie cum să-mi cresc copilul, e al meu și-l cresc cum vreau eu”, situație în care copiii sunt luați în regim de urgență. Mama copiilor știa foarte bine cum funcționează treburile în Norvegia. Protecția Copilului de acolo chiar funcționează. Poate prea bine. Dar o face conform legii de acolo, nu declarativ, ca în România.. Remarc mobilizarea asta generală, dar nu am auzit nimic prin țara noastră, nici măcar o petiție, pentru copiii trimiși de părinți la cerșit, vânduți ca sclavi agricoli (și chiar sexuali), înfometați, opriți de a mai merge la școală, lipsiți de orice bucurie și torturați în sistemul român de protecție a copilului.

Empatizez foarte bine cu acești oameni, și sper să se rezolve cumva situația și să își asume fiecare partea lui de vină și consecințele faptelor. Ce nivel de trai are Norvegia? Dar România? Nu putem merge la norvegieni să le facem noi legi, când România e dezastru la capitolul ăsta.

Iar în momentul în care emigrezi, te supui legilor de acolo. Așadar, bătaia nu e ruptă din rai prin nordul Europei, ci pedepsită, conform legii.