Crăciunul în familie!

Sarbatori in familieMi-au lipsit sărbătoarea Crăciunului, mirosul de brad, căldura sufletească de care mulți se bucură. Mi-au lipsit în centrele de plasament, pe străzi, în gară…

Eu nu am avut norocul de a trăi Crăciunul. Primeam pachete de la familiile mai înstărite din străinătate, cadouri de care nu mă puteam bucura. Cei mai viteji și înfipți dădeau năvală și luau tot ce li se părea că li se cuvine. Am fost unul dintre acei copii care petreceau această zi sfântă, de altfel, cu multă tristețe. Era un fel de…armată. Nu poți spulbera visele unui copil, ori o poveste în care crede. Nu îl poți lua dintr-un tărâm pe care acesta și-l construiește și să-l supui unor condiții mult prea dure. Atât psihice, cât și fizice.

Poate de aceea mi-am păstrat sufletul inocent. Poate știam, de fapt, că mă voi bucura, într-o bună zi, de sărbătoarea Crăciunului. Poate am refuzat să cresc. Acum…sunt prea mare ca să îl mai aștept pe Moș în noaptea de Ajun. Asta nu mă împiedică să fac fericiți alți copii care duc un trai asemănător cu cel pe care l-am dus în copilărie.

Deși am 28 de ani, petrec sărbătoarea Crăciunului ca un copil, cu zâmbetul pe buze, cu fascinația împodobirii bradului și a instalării becurilor multicolore. Mai citești pe Facebook că ”ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată”. Eu contest această zicală. Trăiesc, poate tardiv, Crăciunul care mi-a lipsit când eram copil. Vesel, alături de cei dragi, cântând și ascultând muzică tradițională. Îmi retrăiesc copilăria care mi-a lipsit.