Cât e kilogramul de copil?

    • Un copil la patru kilograme vă rog, cel mai din stânga
    • E bun acesta?
    • Da, da. Să-l ambalați bine vă rog
    • Plătiți cash sau cu cardul?

Nu, nu e un dialog desprins dintr-o poveste de groază. E cam ceea ce își imaginează unii funcționari că reprezintă procesul de adopție. Plătești bine, iei un copil bun. Nu plătești, nu iei un copil. Sau poate iei, dar cine știe peste cât timp și câți nervi consumați. Aceasta este tragedia de care se lovesc mulți dintre cei care își doresc să adopte un copil în România.

Când societatea arată așa îți vine să îți faci bagajele și să pleci… sau să renunți la visele pe care le ai… Sau să lupți pentru a schimba ceva.

Adopția – un termen care are diferite semnificații. Pentru mulți, adopția e doar un proces din multele care au loc – poate au auzit povești de la cunoscuți care au încercat să adopte un copil, poate nu sunt de acord, poate nu îi interesează… În mare, percepția generală e cam așa: un cuplu trece de niște verificări și apoi poate adopta un copil…

Da?

Ei, nu e chiar așa…. Pentru că cei care intermediază adopțiile confundă meseria pe care o au cu cea a unui dealer… de copii…

Dacă plătești bine, ai un copil bun. Raportul calitate preț e un concept care nu se demodează niciodată.

În România, în ultimii doi ani, legislația privind adopția s-a schimbat. În bine, se presupune… Însă faptele contrazic acest lucru. Numărul adopțiilor scade de la un an la altul. Pentru că sistemul nu vrea să te lase să adopți. Procesul de adopție este unul foarte greu și anevoios. O mulțime de acte. O mulțime de drumuri. Tu îmbătrânești și în același timp un copil crește fără iubirea de care ar fi avut parte, fără familie. Birocrația din procesul de adopții este imensă. În cele mai fericite cazuri, procesul de adopție durează doi ani… În alte cazuri, chiar dacă ai toate actele în regulă… probabil nu vei avea niciodată un copil… Dacă nu plătești prețul corect.

Pentru că acest articol nu e  despre birocrația din sistem și despre nepăsarea autorităților.

Scriu aici despre interesul financiar al celor care intermediază adopțiile. Am avut ocazia să stau de vorbă cu o mulțime de persoane care au încercat să adopte dar pentru că au refuzat să ofere mită nu au reușit să primească un copil.

Câteva fapte:

  • Peste 40.000 de copii se află în grija statului, însă doar puțin sub 3000 sunt declarați adoptabili. Vă întrebați ce se întamplă cu restul? Ei bine, statul are ca prioritate reintegrarea acestora în familiile naturale. Dragii mei, eu înțeleg acest proces, însă dragoste cu sila nu se poate. În majoritatea cazurilor, familiile care și-au abandonat copilul pur și simplu nu au condițiile necesare să îl primească înapoi (nu voi deschide acest subiect aici, deoarece mi-ar trebui multe pagini pentru a detalia de ce sunt copiii abandonați).
  • Statul ar trebui să își concentreze energia în a le oferi sprijin celor care adoptă un copil – de tipul concediilor post- adopție. Un copil adoptat are nevoie de o atenție sporită la integrarea într-o nouă familie. Există o traumă a abandonului iar statul nu are nicio măsură specială pentru integrarea copiilor adoptați în noile familii.
  • Procedura de adopție e dificilă, o mulțime de acte, certificate, vizite. Să nu mai menționăm că statul consultă până și rudele de gradul patru înainte ca un copil să fie dat spre adopție. Și ce facem când aceste rude sunt plecate în străinătate și nu poți să dai de ele? Alte acte și termene expiră și calvarul reîncepe.

 

Iar la toate acestea se adauga pretentiile financiare ale celor angajați în sistem.

Lumea în care trăim… e o lume pe care o putem schimba fiecare dintre noi. Pe care eu am început deja să o schimb. Iar subiectul adopțiilor este un prim punct pe lista mea.

Dacă în încercarea de a adopta un copil ți s-a cerut mită, scrie-mi pe adresa de email sau suna-mă și te voi ajuta în demersul de a îți cere drepturile.

E timpul să îi ajutăm pe cei care vor să iubească un copil, pe cei pentru care familia e o valoare.

În final, nu pot să nu mă gândesc la un citat pe care l-am întâlnit pe intrenet acum ceva vreme: Oamenii au fost creați pentru a fi iubiți. Lucrurile au fost create pentru a fi folosite. Societatea e un haos pentru că lucrurile sunt iubite și oamenii folosiți.

E timpul să iubim. Oamenii. Copii. Familia.

Pace, iubire și o zi senină.

Și nu uitați că atunci când sufletul zâmbește, întreaga lume va zâmbi în jurul vostru.

Sunt aici să fac sufletele să zâmbească. Atât pe ale copiilor mici cât și pe cele ale copiilor mari.

Cu inima bună și cu dorință de bine.