Am citit postarea de pe Facebook a Elenei Calistru (reprezentanta organizației Funky Citizens) cu privire la modul în care Președintele Klaus Iohannis a preferat să gestioneze criza produsă de lipsa unei dezbateri publice în cadrul campaniei electorale din acest an. Am fost impresionat de motivele pentru care aceasta îi va acorda, totuși, votul duminică, 24 noiembrie, deși modul în care a acționat îi provoacă „scârbă”.
Pentru că psihicul meu nu doarme, m-a măcinat toată noaptea tot ce a scris această fată. În consecință, i-am propus lui Klaus Iohannis să luam o cină împreună, lucru care s-a și adeverit. Președintele României a răspuns favorabil invitației mele, în scopul medierii divergențelor de opinie apărute în spațiul public cu privire la lipsa unei dezbateri între el, primul om din stat, și ea, fost prim-ministru, imaginea mafiei din România.
Adulmecând fiecare bob de orez, îl priveam pe Iohannis în ochi și îi urmăream explicațiile în timp ce îmi propunea un schimb de rol.
Încerca să mă convingă – ca om care militează pentru independența justiției, candidat la cea mai importantă funcție în stat, ai fi capabil să o privești pe cea care a pus în genunchi justiția și pe români? Onest vorbind, nici eu n-aș accepta. Eu vă recomand un moment de reflecție: să nu uităm că ea a fost maestrul păpușar care a orchestrat gazarea și biciuirea protestatarilor din Piața Victoriei. Pentru acești oameni, refuz să mă întâlnesc cu coordonatorul torționarilor. Episodul din 10 august e un episod foarte trist. La 30 de ani de la prăbușirea regimului comunist, România a stagnat, nu a evoluat.
S-a jucat cu mintea mea și, în final, i-am dat dreptate. Astăzi, la 30 de ani de la adoptarea Convenției privind Drepturile Copilului, Klaus Iohannis îmi spune ca România a stagnat. Dragii mei, avem de ales dintre doi oameni; eu am ales neamțul.
Menționez că această experiență este un vis real, trăit, cel mai probabil, între orele 1:00 și 4:00 dimineața, în pătuțul meu călduț din Giurgiu.
