Azi am început în forță discuțiile cu reprezentanții direcțiilor de protecția copilului din Municipiul București.
Asociația pe care o coordonez a deschis un centru destinat consolidării deprinderilor de viață independentă. În fiecare an aici sunt formați cel puțin 30 de tineri pentru ceea ce înseamnă o viață independentă. Angajații acestor instituții au dezvoltat un scut prin care îmi pot refuza și anula întâlnirea cu tinerii. Nu renunț!
Am sunat la D.G.A.S.P.C. Sector 1. După ce am fost plimbat la trei departamente reușesc să intru în contact direct cu responsabilul pe speța mea.
Eu: Bună ziua, v-am sunat în legătura cu solicitarea organizației Desenăm Viitorul Tău cu privire la activitățile/atelierele din cadrul centrului EDFORSO.
R: Da. Așteptați.
Eu: V-am trimis solicitarea în 3 ianuarie. Atelierele încep pe 14 ianuarie. Când doriți să-mi răspundeți?
R: Trebuie să verificăm dacă corespund criteriile dumneavoastră cu nevoile lor.
Eu: Vă pot trimite solicitările tinerilor prin care doresc să fie incluși în programele noastre.
R: Noi decidem ceea ce-i mai bine pentru ei.
Înțeleg că nu se poate nici în acest an să lucrez cu tinerii de la Sector 1! Perfect. Vă rog să mă ajutați cu un sfat cu privire la acești oameni, plătiți din taxele noastre, care își bat joc de acești tineri motivând că ei (angajații) se pricep cel mai bine. Mă întreb cât de bine se pricep când micuții de la Centrul Pinochio din Sector 1 vor să se sinucidă. Singura lor speranță este moartea. Rog conducerea primăriei Sector 1 și a Consiliului Local Sector 1 să o schimbe pe șefa centrului rezidențial din cadrul D.G.A.S.P.C. Sector 1.
Sunt organizații care vor să se implice în dezvoltarea deprinderilor de viață independentă și nu sunt lăsați. Acești oameni, angajați în sistemul de protecție, motivează orice mai puțin dorința lor de a-i ajuta și îndruma pe tineri pentru o viață mai sigură și independentă.
