În vremurile astea grele, toți vor un os de ros, fără să-l merite!

În ultima perioadă mai multe inițiative, propuneri și recomandări au ajuns la urechile mele cu privire la ideea de a oferi compensații financiare pentru persoanele care au fost izolate la locul de muncă, în toate centrele sociale pentru adulți și tineri în baza Ordonanței Militare 8. Vorbim, aici, despre asistenții sociali, referenții și directorii serviciilor publice de asistență socială din cadrul administrațiilor publice locale – Direcții de Asistență Socială și Servicii Publice de Asistență Socială. Pe bune?

S-au gândit niște unii că, dacă pentru personalul medical (care chiar este expus zilnic și care chiar luptă împotriva acestui virus perfid) s-au putut găsi soluții cu privire la oferirea unor compensații financiare, ar trebui și cei din centrele de asistență socială să beneficieze de aceleași drepturi. Pentru că, nu-i așa, a sta 14 zile într-un centru, având grijă de niște copii, care nu sunt bolnavi și care NU au ieșit, unii dintre ei niciodată în viața lor, și nici nu au voie să iasă, dintre pereții centrului e FIX același lucru cu a lucra cu oameni bolnavi, infecțioși.

Să o luăm ușor:

– În spitale intră și ieș bolnavi. Expunerea e de 100%. Deci, medicii și personalul medical care luptă în linia I chiar merită acei bănuți.

– În centrele de plasament pentru tineri și rezidențialele pentru adulți, beneficiarii nu intră și nici nu ies. Singurele persoane care intră și ies sunt angajații, cei care vor să fie compensați la nivelul personalului medical pentru că… expunere. Care expunere?

Nu mă înțelegeți grești. Sunt de acord cu anumite măsuri-suport, să le numim, pentru întregul aparat public, ce activează în domeniul asistenței sociale, cum ar fi mai multe zile de concediu sau alte compensații simbolice. Dar nu voi accepta niciodată să se pună semnul egal între activitatea din sistemul medical și cel din sistemul de asistență publică, în ceea ce privește riscul asupra sănătății. Consider acest lucru o jignire adusă personalului medical, oameni care zi și noapte luptă pentru a ne salva viața.

Munca de asistent social nu-i deloc ușoară, știu asta. Însă, când vorbim de mediul instituționalizat aș vrea să știu câți asistenți sociali au cerut șefului de centru sau șefului de D.G.A.S.P.C. compensații financiare în beneficiul copiilor abandonați? Știți cât costă terapia? Știați că toții copiii aflați cu măsura protecției speciale în centrele de plasament și rezidențiale au nevoie de terapie? Si ce fac, în schimb, oamenii care „au grijă” de ei și cer azi compensații pentru asta? Vă zic eu: îi sedează cu neuroleptice. Copiii sunt mai mult somnabuli, personalul are timp să joace o carte, un joc de strategie, mă rog pe sistemul ziua trece, leafa merge… poate prindem și un bonus la leafă că, deh…

La mine în comună am solicitat informații cu privire la situația familiilor vulnerabile pentru a le asigura suportul necesar, astfel încât să poată trece cu bine peste această pandemie. Nici până azi nu am un răspuns.
Alții, în schimb, fără justificări reale, au curajul să ceară compensații. Rămân ferm pe poziție și spun NU compensațiilor financiare pentru cei din aparatul de asistență socială.

Mă revoltă tot! Chiar ieri un asistent social m-a amenințat, după ce, zilele trecute am postat, pe social media, abuzurile personalului dintr-un centru de copii, din Hunedoara. De la momentul publicării videoului respectiv și până azi, tot mai multe cazuri de abuz mi-au fost semnalate. Iar ei au curaj să ceară compensații. Ca să ce? Să aibă mai mult spor la călcat în picioare viețile unor copii nevinovați? Pe bune?

Este adevărat că nu toți sunt așa, dar din nefericire cei mai mulți aruncă o pată neagră și asupra celor puțini, care chiar își fac treaba cu dedicație. Până când nu se iau măsuri pentru a schimba situația reală din aceste centre, din păcate și pentru cei care merită, nu putem lua în calcul compensarea financiară a acestor oameni.

Imagine preluată de pe pagina de facebook a doamnei Prof. Univ. Ana Rădulescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.