Impactului social al ieșirii din îngrijire în ultimii 10 ani în România

This paper analyses the social impact following the leaving from care of young people for whom the measure of special protection was revoked or has expired after reaching the age of 18, respectively of young people preparing to leave care in the next two years. The article al so presents the perspective of the specialised staff within the child protection directorates at national level. In this regard, we presented the way in which the authorities have managed and will manage the next generations of young people who are preparing to leave the special protection system. At the same time, the article analyses the perception of young people about their experiences after having left care. The methods of investigation used for this article were interviews, observation and qualitative case study. The qualitative research method we used is focused on understanding the situation of young people after the revocation of the special protection measure. The actions of the involved actors are insufficient to tackle/solve the issues of young people following the end of special protection measures. The General Directorate of Social Assistance and Child Protection, the main responsible body, has proved a faulty involvement in applying sustainable social policies to protect those who no longer benefit from special protection measures.

Situația tinerilor ce au solicitat suport din partea D.G.A.S.P.C.-urilor după ieșirea din îngrijire.

În cadrul cercetării am avut o serie de întâlniri cu tineri care au părăsit sistemul de protecție. Tematica acestor întâlniri a fost legată de viața după părăsirea centrului de plasament/rezidențial, ieșirea din îngrijire. Trebuie menționat că un procent mare din cei intervievați au prezentat simptome vizibile ale șocului emoțional, posibil din cauza multiplelor etiologii psihologice. Printre aceste etiologii se numără tulburarea de atașament, simptome multiple din aria personalității precum stima de sine scăzută, comportamente compulsive și reacția patogenă, conflictuală, în relație cu societatea.

În lipsa unor programe de intervenție psihologică și educațională pe perioada instituționalizării, există riscul ca efectele negative provocate de
aceste tulburări să degenereze și să se accentueze în decursul vieții viitorului adult care a părăsit instituția. Acestea cauzează probleme de relaționare cu alți adulți (colegii, prieteni, vecini, etc.) și alte comportamente disruptive din aria manifestărilor antisociale.

Pentru a obține informații relevante cu privire la impactul social al
ieșirii din îngrijire a tinerilor pentru care a încetat măsura protecției speciale în ultimii 10 ani (2009-2019), în februarie 2019 am solicitat, prin email, instituțiilor de protecție a copilului de la nivelul fiecărui județ, informații referitoare la modul în care s-a făcut pregătirea pentru ieșirea din îngrijire și dacă au existat mecanisme, programe de monitorizare și suport după ieșirea lor din îngrijire. Toate direcțiile de protecție a copilului au relatat că nu au informații despre tinerii care au părăsit centrele de plasament/rezidențiale mai devreme de 2010.

Unde locuiesc în prezent tinerii ce au ieșit din îngrijire în ultimii 10 ani.

Din 47 de D.G.A.S.P.C.-uri la nivel național doar 37 au răspuns la întrebarea: Ce informații aveți despre tinerii pentru care a încetat măsura protecției speciale în ultimii 5 ani? (Unde se află, cum se descurcă, cum s-au integrat?) Răspunsurile puse la dispoziție de către reprezentanții D.G.A.S.P.C. diferă de implementarea prevederilor Legii nr. 272/2004. Astfel că există diferențe majore între modul în care diferite D.G.A.S.P.C.-uri aleg să implementeze legea mai sus menționată.

Unele direcții de protecție a copilului au ales să înființeze servicii sociale de tranzit. Spre exemplul, D.G.A.S.P.C. Bacău, Maramureș și Sector 3, București. Alte direcții de protecție a copilului au ales să se limiteze la art. 74, din Legea nr. 272/2004, privind protecția și apărarea drepturilor copilului.

Solicitările mele au fost obiective, aceștia au amintit doar de prevederile articolului 74 din Legea nr. 272/2004, evitând să răspundă concret cu privire la soluțiile oferite tinerilor după încetarea măsurii protecției speciale. Deși sistemul de protecție a copilului arată o serie de indicatori de evoluție timidă în dezvoltarea serviciilor pentru protecția copilului, există însă factori de management intern care ne avertizează că în cadrul serviciilor se află o stare de tensiune socială. Această tensiune este cauzată de teama unor persecuții și determină comportamente agresive în comunicarea cu organizațiile acreditate în evaluarea situației tinerilor aflați în dificultate.

Mulțumesc revistei Institutului pentru Drepturile Omului pentru suportul oferit în publicarea articolului de specialitate. Articolul poate fi studiat în întregime pe: http://revista.irdo.ro/pdf/2020/revista_1_2020/04_Balan.pdf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.