TABĂRA EDFORSO – La FERMĂ

A fost o dată ca niciodată, căci de n-ar fi fost oameni cu inima mare, nu am avea ce povesti…

A fost o dată un grup de copii sărmani, care n-aveau mamă și nici tată. Dar aveau vise și dorințe, ca orice copii de vârsta lor. Locuiau toți într-o casă mare, o casă de copii, așa se numea. Zilele treceau pe lângă ei, toate la fel. Doar jocurile inventate le mai fericeau sufletele.

Într-o zi, iată că trecură pe lângă casa lor niște vrednici cavaleri – Ordinul Vocea Copiilor Abandonați – , unul dintre ei, Vișinel, crescuse și el, cândva, într-o casă ca aceea. Cunoscând viața cu puține bucurii ale copiilor, cavalerul nostru s-a hotărât să ceară ajutorul tuturor prietenilor dispuși să facă o faptă bună și să le ofere celor mici o aventură pe un tărâm îndepărtat, la o fermă așa cum nu văzuseră ei niciodată. Avea să fie o experiență de neuitat, inițiatică, în care copiii aveau să afle ce e implicarea, emoția și schimbarea.

Prima zi de tabără fu o surpriză de reacție pentru fiecare dintre ei, cavaleri și copii. De cum coborâră din microbuzul magic pus la dispoziție de Christian Tour, cei mici fugiră direct la copacii împodobiți cu mere mari, rotunde și roșii-gălbui. Niște copaci parcă pictați în acuarelă, care le-au stat la dispoziție copiilor cu fructele lor parfumate și zemoase pe toată perioada taberei. Imediat după ce au fost cazați în camerele parcă desprinse dintr-un castel, copiii au plecat să exploreze ținutul magic din împrejurimi. Și câte minunății nu le-au fost dat să vadă: tractoare, mașini și alte tehnologii prezente în ograda fermei-pensiuni. Toate i-au fascinat deopotrivă.

Dar atracția cea mai mare fu văcuțele. Unii copii se trezeau de bunăvoie la 5 dimineața, când abia crăpa de ziuă, ca să ajute la fermă sau să petreacă timp cu văcuțele – în alte condiții, trezirea atât de matinală ar fi fost o adevărata pedeapsă pentru micuții noștri -… asta da magie. Ți se umplea inima de bucurie să vezi cu cât drag și pasiune se implicau în treburile fermei: hrănitul văcuțelor, curățat. Deși mergeau în fiecare zi și la atelierele de dezvoltare, cei mici profitau de pauze ca să viziteze animăluțele sau să dea o mână de ajutor pe la fermă. Adevărați ucenici-fermieri!

După cele câteva zile de tabără, întoarcerea acasă fu prilej de rememorări, împărtășiri de experiențe și inimi mici pline de speranțe într-un viitor frumos și fericit!

Și-am încălecat pe-o șa și sperăm să vă tot spunem povești așa…

P.S. Desi am avut un calendar plin de ateliere pentru consolidarea deprinderilor de viață independentă, preocuparea copiilor a fost hrănirea animaluțelor, comunicarea cu ele și petrecerea timpului făcând lucruri pe care în general nu le pot face. Povestea de la Pensiunea LA FERMA a fost o adevărată experiență și ne bucurăm să o împărtășim cu voi. Dorim să adresăm mulțumiri din inimă celor care au făcut totul posibil: „Vreau sa fiu părinte” – Daniela Vizental, Perso.ro – atelier cu personalitate, Drummers Concept, oameni frumoși care au donat pe platforma oameni.sprijină.ro pentru a susține această tabără și echipei Pensiunii La Fermă pentru gestul făcut de a asigura gratuitate copiilor. Mulțumim și formatorilor Alina Medoia, Visinel Balan, Iulia Sorescu și voluntarilor Ștefania Vochin și Iordan Viorel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.