Putea fi mai rău :)

Am început ziua cum nu se putea mai bine :). Micul dejun mă aștepta în camera de vizavi și după ce m-am ospătat, am pornit să iau la colindat labirintul orașului vechi Fes, din Maroc.

Deschid o paranteză mică: aș putea să spun că a fost cel mai bun mic dejun ever :), chiar a fost. Și asta pentru că a costat foarte puțin pentru câte mi s-a oferit. Zic să mai revin pe la ei. Gata, am închis-o.

Cum spuneam, după masă am plecat pe cele mai întortocheate drumuri, am fost fascinat de „mașinile” de gunoi care preluau cu încredere gunoiul de pe străzile înguste: erau, de fapt, niște măgari. Ei cărau cu încredere tot gunoiul orașului. Ce-i drept nici, nu aveai cum să intri cu mașina pe astfel de drumuri extrem de înguste.

De-a lungul călătoriei am întălnit un nene drăguț care mi-a prezentat Tannery, locul unde se vopsește pielea de animale. Am urcat treptele, rând pe rând, ca să ajung pe acoperișul casei și cu cât urcam, cu atât mi se întorcea stomacul pe dos mai mult . Am ajuns deasupra și în timp ce-mi povestea nenea, eu încercam să-mi controlez nevoia de a vomita. Efectiv mirosea a morgă. Mă întrebam cum rezistă acei oameni acolo. Îmi mai spune că e o adevărată afacere de familie. Mi s-au înmuiat picioarele când am văzut toate materialele din piele atârnată pe acolo. Mă gândeam câte animale au fost sacrificate pentru business-ul familiei. Nu comentez! Mie mi s-a tăiat si nu știam cum să plec mai repede.

Da, m-am rătăcit!

Am ieșit de la pielăria de familie si am plecat spre strada principală, cea care m-ar fi ajutat să ajung mai repede la hotel. Nimic! Mi-am dat seama că m-am rătăcit, dar n-am renunțat să merg înainte :).

Un tânăr, șezut pe o prispă, mă observă și-mi spune că nu-i Ok drumul. Se oferă să mă scoată el la drumul principal. Am mers extrem de mult cu el, vreo 4km. Și drumul principal nu mai apărea. La un moment dat, când drumurile deveneau și mai înguste, se oprește și îmi spune: „dă-mi 20 euro.” I-am spus că n-am. A fost suficient să-i spun că n-am. A avut el grijă să se și adeverească așa că mi-a luat toți banii din portofel :). Nu știam cum să-i mulțumesc că nu mi-a luat laptopul și telefonul.

În fine, am scăpat de el și el de mine. În timp ce mergeam, am ajuns la un restaurant. Am fost întâmpinat de bodyguarzii care m-au dus la șefa localului și am rugat-o să mă ajute să ajung la hotel. În tot acest timp, ochii mei erau înlăcrimați și speriați. A dispus tipului de la poartă să mă ducă la hotel și să cheme poliția. Eram doar speriat după incidentul cu banii. Efectiv îmi era teama de mai rău. Am fost dus la hotel și m-am liniștit. Deși fără bani, vacanța a continuat :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.