GAY PRIDE – ÎNTRE IUBIRE ȘI PROFIT

O nouă zi în Israel, o dimineață superbă mi se așterne în față. În fine, dimineață e mult spus, pentru că azi mi-am permis un lux și m-am trezita ora 10:00. Raze călduțe și jucăușe intrau pe fereastră, așa că primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă îndrept către această oază de lumină. Ce aveam să văd afară, însă, a întrecut orice așteptare și orice vis.

Timp de câteva minute nu am știut cum să reacționez. Pentru prima dată în viață, adică pentru prima dată în de 29 anișori, mi-a fost dat să văd un bulevard plin de steaguri rainbow. Am simțit că această zi nu poate fi altfel decât perfectă. Deși mi-am pus pe mine hainele de sărbătoare, parcă am uitat să plec de la fereastră și să ies din casă. Îmi venea să fug și să mă plimb pe sub marea de steaguri colorate, însă am rămas la geam, contemplând peisajul ce se așternea în fața ochilor mei. Priveam cu un soi de nostalgie bulevardul multicolor și mă gândeam la emoția unei iubiri perfecte, la ce înțelegem noi atunci când spunem iubire. În cele din urmă am făcut un live pentru prietenii mei de pe facebook, am mâncat repede niște fructe uitate prin frigider și am pornit către sinagoga din Tel Aviv, conform programului pe care îl aveam stabilit. Ajuns în stradă, am simțit o nevoie imperioasă de a vorbi cu oamenii din jurul meu despre acele steaguri care fluturau triumfătoare pe străzile Tel Avivului.

De ce un bulevard atât de colorat?

  • 1: Păi, e gay pride și toți locuitorii se pregătesc pentru acest eveniment. De fapt, e un festival! Aici vin mii de turiști pentru a sărbători diversitatea. Noi îi primim cu drag.
  • 2: Noi ne bucurăm că vin bani în țară. E un adevărat festival și autoritățile ajută în acest sens. Dacă ai fi aici ai vedea cum toate aleile sunt pline de steaguri colorate și toate casele își arborează steagul. Ne bucură să avem alături de noi mii de străini din întreaga lume și alături de care să sărbătorim diversitatea.
  • 3: Anul trecut, într-o zi din iunie, acest bulevard era plin de oameni, peste 200.000 de oameni care știu să iubească puternic și frumos. Îi priveam cu lacrimi în ochi. E frumos să iubești și mai frumos este sa-l iubești pe cel de lângă tine ca pe tine însuți, zice o poruncă biblică.
  • 4: E doar începutul. Vino la festival. O să-ți placă.
  • 5: Pentru că e o sărbătoare a tuturor. Pentru că e despre noi oamenii. Despre a te bucura alături de toți indiferent de orientare sexuală, religie, țară, cultură și sex. Acest bulevard colorat aduce mulți bani dar ne și responsabilizează, ne pune să ne gândim. Nu-i bine să urăști. Nu-i bine să faci rău celuilalt. Eu asta am învățat încă de la primul Pride din 1997 la care eu am participat.
  •  

    Pe măsură ce vorbeam cu diverși oameni, simțeam cum sufletul îmi este cuprins de o bucurie tulburător de intensă. Desigur, trebuie să facem o distincție între pragmatismul autorităților care organizează Pride-ul și sentimentele participanților. Ce-i drept, autoritățile,  gândesc din punctul de vedere al business-ului. Fiecare turist sau participant la Pride aduce bani, festivalul devenind astfel o afacere. Dar chiar dacă am realizat acest lucru,  nu m-a deranjat. Mi s-a părut ingenios felul în care Gay Pride a devenit un festival fructuos, care atrage turiști, fie ei LGBT+ sau non-LGBT+. Chiar dacă motorul acestui eveniment îl reprezintă și partea financiară într-o bună măsură, prefer un festival al iubirii mai mult decât o piatră fermecată și frecată (despre care v-am povestit aici), căci acest festival propune iubire și drepturi egale pentru toți, nu numai pentru cei buni (orice ar însemna asta).

    Pe cât de roz, pardon, colorată mi se părea situația în Israel, pe atât de gri mi s-a părut peisajul de acasă. Din păcate, politicienii români folosesc Gay Pride drept un motor al urii și susțin, mai mult sau mai puțin tacit, orice demers prin care minorităților sexuale să fie limitate și, dacă se poate, excluse din viața socială.

    În Israel, Gay Pride-ul e un motiv de sărbătoare; un prilej prin care politicienii încurajează oamenii să respecte drepturile minorităților sexuale. Pe de-o parte vorbim despre o sărbătoare adresată iubirii și egalității în diversitate. Apoi discutăm, în contextul depolitizării manifestației, și de partea economică. Aparent, autoritățile publice reușesc nu doar să susțină drepturile tuturor cetățenilor în mod nediscriminatoriu, ci să facă din asta și o sursă de venit. Acolo Pride-ul nu e un motiv de a atrage electoratul conservator prin criminalizarea constantă și hărțuirea comunității LGBT+.

    Regret că n-am putut să fiu în țară la Marșul Diversității, însă Dumnezeu mi-a oferit oportunitatea de a fi martor la cel mai wow pride din lume. Aici am auzit de la oameni simpli, de pe stradă, din stații de autobuz sau din fața hotelului., că războiul nu-i o soluție și că a iubi nu costă nimic. De ce trebuie să urăști când, de fapt, misiunea este să iubești și să ajuți? Adevărata mântuire se află în noi prin gesturile și acțiunile noastre.

    Știți, prima dată când am iubit un băiat aveam 26 ani. L-am iubit sincer și simt că el va rămâne veșnic în sufletul meu. Asta nu m-a făcut mai puțin om, mai puțin credincios, mai puțin bun. Ba din contră. Pentru că iubirea nu-i despre mine, ci despre dăruirea nelimitată pentru o persoană, pentru o cauză. Dragă omule, am o rugăminte: nu uita să te iubești mai întâi pe tine, ca să poți iubi pe celălalt.

    I love! / Iubesc!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.