FAMILIA este singura instituție mondială care poate proteja și salva puiul de om…

Ne preocupăm prea adesea de subiecte de presă trecătoare, în loc să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra problemelor importante ale societăţii. Unul dintre subiectele care ar merita o amplă analiză în spaţiul public este reprezentat de procesul adopţiei în spaţiul românesc și internațional. Privarea unui copil abandonat de familie determină dezvoltarea unor traume psiho-emoționale, care pe termen lung duce la dezvoltarea unor comportamente antisociale, neintegrare în comunitate, atitudine infracțională și protest față de comunitate pentru ceea i-a lipsit de-a lungul timpului – FAMILIA.

Vişinel Bălan, consilier parlamentar şi activist în domeniul drepturilor copiilor instituţionalizaţi, ne vorbeşte despre propunerea legislativă privind facilitarea procesului de adopţie, iniţiată de deputatul USR Iulian Bulai, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

 

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, te rog se ne prezinţi care sunt demersurile care trebuie făcute astăzi pentru a adopta un copil în România. Comparativ cu procedurile de adopţie din celelalte state membre ale UE, există diferenţe semnificative?

Vişinel Bălan: Astăzi legislația în domeniul adopției e mai bună decât în anii anteriori. Astăzi este trist că un copil nu are șansă să devină adoptabil fiind blocat într-un proces de investigare, anchetare, căutare a rudelor până la gradul IV. Din punctul meu de vedere procesul de căutare a rudelor până la gradul IV este o prostie și nu urmărește interesul superior al copilului. Cine vrea să aibă grija de copil se îngrijește să-l caute, nu trebuie să-i caute niște agenți sociali de la protecția copilului sau de nu mai știu eu unde. Practica internațională diferă de la stat la stat. Modelul meu rămâne adopția din Austria. Copilul are șansa la o familie adoptatoare în maxim 8 săptămâni. Când un stat își respectă copii, primul lucru îi asigură acestuia o familie. Diferențe în materie de adopție există de la stat la stat și nu cred că e momentul să facem o prezentare academică în acest sens. Avem un scop clar și anume o armonizare a legislației naționale în materia adopției care să urmărească, #pebune, interesul superior al copilului.

Care sunt carenţele existente în actuala legislaţie privind adopţia?

Simplu! Copilul odată abandonat așteaptă cel puțin un an de zile până la care se poate deschide adopția. Dar e important de reținut: Dacă părintele a sunat la direcție să se intereseze de copil, atunci procesul devine complex și șansele acelui copil la o familie adoptatoare devine nulă. E un joc în care interesul superior al copilului nu există. Avem o legislație care urmărește interesul superior al părintelui și a rudelor până la gradul IV.

Un alt element extrem de trist în actuala legislație este că nimeni nu răspunde penal pentru întârzierea procesului de adopție al copilului aflat cu măsura protecției speciale.

Nu avem o reglementare clară prin care părinții biologici trebuie să demonstreze garanții morale, materiale și financiare pentru buna creștere și dezvoltare a copilului. Avem aceste garanții pentru părintele adoptator. Dacă un copil a ajuns cu măsura protecției speciale, din punctul meu de vedere, se impune ca părintele/ părinții biologici care își doresc, #pebune, copilul/ copii reintegrați în familie să demonstreze că au aceste garanții. Ca să nu mai spun că sunt părinți care își condamnă copii la o viață instituționalizată doar pentru faptul că ei mai dau niște telefoane și se interesează de ei. Nu mai putem să ne batem joc în halul acesta de viața acestor îngeri. E timpul să spunem stop abuzurilor!

Sunt și rămân ferm pentru redeschiderea adopțiilor internaționale. Sunt la fel de ferm ca aceste adopții internaționale să se deschidă prin niște reglementări clare, corecte și exigente. Pe mine mă interesează ca fiecare copil să crească într-o familie. Instituționalizarea e mai mult decât o condamnare la auto-distrugere. Familia este singura instituție mondială care poate proteja și salva puiul de om.

Care sunt schimbările pe care doreşti să le implementezi alături de Iulian Bulai, deputat USR?

Eu mi-am dorit o adevărată reformă în materie de adopție :), dar frica unora de a-și asuma această luptă a determinat să avem această propunere prin care se fac mici ajustări la actuala lege. Sunt mulțumit și cu asta având în vedere că sunt doar consilier, nu și deputat :). Dar promit să devin mai ferm și mai hotărât când voi deveni deputat.

Ceea ce ne-am propus sunt:

  1. Modificarea gradului de rudenie, de la IV la III, până la care direcțiile trebuie să mai caute pentru a primii acceptul sau nu privind adopția copilului.
  2. Sancționarea reprezentanților direcțiilor pentru protecția copilului care nu dau drumul la dosare și blochează șansa unui copil de a crește într-o familie.
  3. Reintegrarea copiilor abandonați în familiile biologice să se facă prin garanții morale, materiale și financiare. Dacă de la un părinte adoptator ai aceste garanții mi se pare mai mult decât important și urmărește interesul superior al copilului ca și părinții biologici care își vor copii înapoi acasă să facă dovada acestor garanții.
  4. Redeschiderea adopțiilor internaționale cu anumite limite. Copilul, odată declarat adoptabil să aștepte 3 ani. Dacă nici o familie de români din România și străinătate nu-l dorește atunci copilul are șansă la o familie internațională prin tratatele internaționale la care România este parte. Și aici cu anumite limite stabilite prin norme de către ANPDCA.

Au existat consultări cu ONG-uri şi experţi în redactarea iniţiativei legislative? Care au fost principalele tematici abordate în cadrul acestor consultări?

Au fost foarte multe întâlniri. Toți actorii importanți au fost consultați și asta mă face extrem de fericit. Această lege răspunde, în parte, nevoilor copiilor abandonați. Ceea ce e mai interesant în aceste consultări este faptul că a existat o majoritate prin care gradul IV să devină gradul II și cu toate acestea propunerea finală este gradul III. Negocierile au fost aprinse, concentrate și toate astea pentru a avea garanția unei susțineri majoritare. S-a muncit extrem de mult la această propunere de lege!

Care sunt şansele privind adoptarea de către cele două Camere ale Parlamentului a acestei iniţiative legislativă? Consideri că majoritatea PSD-ALDE va vota “pentru”?

Îmi este greu să mă exprim. Personal, îi rog să susțină. Voi merge în Comisie și dacă e nevoie voi plânge. Voi încerca să-i determin să conștientizeze cât de important e pentru un copil să crească într-o familie. Avem nevoie de această lege pentru ca micuții noștri să crească într-o familie. Nu doresc nimănui să crească într-o casă de copii. Faptul că în Parlament avem parlamentari care au crescut în familie face să fie greu să empatizeze cu cel care este abandonat și fără dragoste de mamă și tată. E un moment de reflexie. Nu-i suficient să mergi și să oferi cadouri copiilor abandonați doar de Crăciun și de Paște. Cel mai frumos cadou oferit unui copil abandonat este o familie. Sper ca parlamentarii noștri să conștientizeze acest lucru și să susțină această inițiativă legislativă.

De ce este nevoie de o lege a adopţiei în România? Ce ar trebui să conştientizeze deputaţii şi senatorii din actuala legislatură pentru a susţine acest proiect de lege?

E simplu! Dacă ești empatic poți să înțelegi că cel mai frumos cadou oferit copiilor este o familie. Câți parlamentari au crescut pe străzi, în case de copii și tot așa … nici unul! Și atunci sentimentul empatiei e mai redus. Dar dacă tot ne pozăm cu ei de Crăciun și de Paște, hai să le întindem o mână de ajutor acestor îngeri și să susținem prezenta lege. Cadoul suprem este o familie!

 

Interviu realizat de   pentru Europunkt.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.