De ce urăsc „creștinii”?

Pentru că nu știu ce-i iubirea, cre(ș)tinii urăsc. Este prea puțin doar să mergi la biserică, ca să spui că ești creștin. De aceea, azi mi-am propus să vă ajut să vă recâștigați iubirea, încrederea și speranța, astfel încât să deveniți creștini, #pebune.

Iubesc și apreciez oamenii care știu să-și iubească aproapele ca pe sine însuși.

Disprețuiesc oamenii care se dau creștini, dar de fapt sunt cretini.

Când urăști, jignești și îl abuzezi pe cel de lângă tine, nu te comporți ca un creștin adevărat. Cu atât mai mult cu cât, persoanele cărora le faci rău sunt soțul/soția sau copiii tăi, față de care ți-ai luat un angajament în fața lui Dumnezeu și a societății.

Vă invit să facem o mică analiză a situației violenței domestice în România Creștină: conform Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), în primele 6 luni ale anului 2016, la nivel național, s-au înregistrat 8.926 de sesizări privind infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșite în familie[ii].

Copiii, de ambele sexe, sunt afectați aproape la fel de mult din cauza violențelor fizice, verbale sau psihice din familie. Dintre adulți, femeile sunt cele mai afectate (79% dintre victime sunt de sex feminin), majoritatea agresorilor fiind bărbații (92,3%).

În aceeași perioadă, au fost raportate 81 de cazuri de viol în familie. Victima îi este agresorului partener/ă în 21% dintre cazuri și fiu sau fiică în 44.4% dintre cazurile sesizate. Din datele poliției reiese că toți agresorii sunt bărbați.

Cifrele se referă numai la cazurile care ajung să fie sesizate la poliție – un număr infim comparativ cu datele colectate în studiul din 2014 al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale, în care se arăta că 1 din 4 femei din România a fost, cel puțin o dată în viață, agresată fizic sau sexual de partenerul său.

N-am lovit pe nimeni. Nu o voi face vreodată. Am fost și rămân corect față de mine, în primul rând, chiar dacă prin corectitudinea mea îl rănesc pe cel de lângă mine.
Încerc să-l protejez! Nu țip. Sunt calm și doresc să găsesc rezolvare prin umor și relaxare. Supăr foarte ușor prin felul meu de a gestiona conflictele, dar nu trăiesc în minciună.

Vă invit la un exercițiu de recâștigare a stimei de sine și a iubirii interioare:

De câte ori te privești în oglindă? Ce faci când te uiți la chipul tău? Cum te simți când îți vezi ridurile? Ești încruntat și chiar frustrat? Ce ai face ca să schimbi felul tău de a fi?

Cred că ceea ce îl face, cu adevărat, pe om creștin este iubirea lui fată de aproapele său. Ca să îl iubești pe cel de lângă tine, trebuie să te iubești mai întâi pe tine. Privește-te des în oglindă și admiră tot ceea ce-i frumos din tine. Zâmbește – e foarte important, nu uita. Încearcă, treptat, să vezi ceea ce-i mai bun din tine. În maximum 30 de zile te vei schimba la 180 de grade. Vei fi mai bun, mai iubitor și mai deschis spre pacea ta interioară. Vei fi cu adevărat creștin.

Glumește cu tine și trupul tău. Glumește cu cei din jur. Râzi cât mai mult și îmbrătișează cât mai multe persoane. Te va face să te simți minunat. Eu fac acest lucru și mă simt ca nou. Merită!

Iubirea suntem noi, prin gesturile și acțiunile noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.