Deseori mă întâlnesc cu părinți care se declară fericiți însă, când intri în profunzimea poveștii lor, descoperi că de fapt e o fericire impusă, o iluzie mimată. Altfel spus, aceste „familii” mimează fericirea.
Ne întrebăm care sunt efectele nefericirii acestor părinți asupra copiilor lor? Tragice!
Câți dintre noi ne gândim pe bune la copil sau la viitorul copilului când decidem să nu ne despărțim? Puțini. Și când o facem, spunem că am făcut-o pentru copil. Găsim imediat un vinovat. A te despărți nu-i o tragedie. Eu o recomand cu încredere atunci când nu se mai poate. Când descoperi că nu există compatibilitate, că totul se învârte în jurul atacurilor, jignirilor, tensiunilor verbale, e bine să te retragi.
COPILUL MERITĂ SĂ TRĂIASCĂ ÎN PREAJMA CELOR DOI PĂRINȚI, DAR NU NEAPĂRAT CU CEI DOI PĂRINȚI.
Copiii n-au nici o vină de existența conflictelor dintre adulți. Ei doar sunt folosiți în conflictul dintre părinți, ajungând să fie victimele unor suferințe cu impact psihologic asupra dezvoltării lor.
Milioane de copii din țara noastră sunt victime ale „fericirii” părinților. Multe cupluri, care se află în conflict, aleg să rămână împreună motivând existența copilului. Ei nu-și dau seama că, de fapt, a rămâne împreună are efecte devastatoare asupra copilului. Frustrările din copilărie ale părintelui nefericit, frustrările relației de cuplu și job se răsfrâng asupra puiului de om. Pui venit aici să se bucure de o copilărie autentică. Unde vedeți, în acest context, că este respectat dreptul copilului la IUBIRE? Nu este!
Mulți dintre părinți cred că au dat viață unui om pentru a avea un suport la bătrânețe. Greșit! Cei născuți „pentru a ne proteja la bătrânețe” vor părăsi cuibul și e normal ceea ce fac. Doar așa putem înțelege că ei au o altă misiune. Fiecare om are o misiune pe acest pământ, pe care trebuie să și-o îndeplinească, fără a fi legat de alte persoane. Nu ai ce căuta pe lumea asta dacă nu ai o misiune. Nu înseamnă că un copil nu se va interesa de părinții lui și nu-i va iubi, însă prioritățile lui vor deveni altele: propria familie, cariera, țeluri pe care dorește să și le îndeplinească. Dacă părinții au reușit să transforme un copil într-un adult independent și responsabil, capabil să plece pe un drum propriu, înseamnă că au fost și sunt niște părinți de succes.
Mai multe studii arată că România ocupă un loc fruntaș în Europa la capitolul abuz asupra copiilor. Abuzul apare pe fondul nefericirii părinților și se răsfrânge asupra copiilor. Eu am fost un nefericit și pentru binele copilului am decis să mă despart. Nu cred în principiul: rămâi cu ea pentru că ai un copil.
Fiecare copil merită cel puțin un părinte, cum de altfel, fiecare copil merită o familie, acolo unde se poate. Fericirea adultului se simte în evoluția familiei. Dacă unul dintre adulți e nefericit, ceilalți sunt nefericiți și tot așa. Care sunt limitele și până unde putem fi împreună? Ce putem face pentru copilul nostru? În primul rând trebuie să renunți să te mai vezi cu mama sau tatăl copilului, până te reglezi energetic. Dacă nu ai iertat-o sau nu l-ai iertat, nu insista. Copilul crește și tu poți accepta doar informațiile primite de la el/ea cu privire la evoluția copilului. Prezența ta îl/o poate bulversa mai mult pe fostul partener sau pe fosta parteneră. Dacă îți iubești copilul, lasă-l să evolueze singur și va veni ziua când îl poți revedea și te poți bucura de el pentru a-i oferi ceea ce are nevoie. Cred în afecțiune, însă nu cred în afecțiune otrăvită. Milioane de copii sunt victime ale acestei afecțiuni otrăvitoare. Mulți dintre ei devin dependenți față de agresor și se autodistrug.
Vă recomand spre studiu:
- De ce rămân oamenii în căsnicii nefericite?;
- Românii printre cei mai nefericiți europeni;
- Abuzul exercitat asupra copilului;
- Încetați să vă mai sacrificați pentru copii;
- Nu te sacrifica pentru copil;
- Tată cool.
Recent m-am ocupat de un caz foarte sensibil unde părinții își abuzau copilul. Tânărul mi-a scris la 8 seara, mi-a mărturisit traumele unei familii nefericite și eu am sesizat Protecția Copilului și poliția. Astăzi, copilul se află într-un centru de primiri urgențe.
Familiile românești sunt toxice pentru că sunt compuse din incompatibilități, iar apariția unui copil le îngustează memoria.
Familia românească e foarte agresivă și distruge evoluția pruncului de om. Conflictele verbale sau fizice dintre părinți se răsfrâng în majoritatea cazurilor asupra copiilor, care ajung să fie loviți sau insultați. De aceea, îi invit pe toți cei abuzați sau care sunt/au fost victime ale abuzului în familie să-mi scrie și eu, în maximum 24 ore de la sesizare, voi lua atitudine. Vă mai recomand să folosiți cu încredere serviciile: 112 și Telefonul Copilului.
COPIII SUNT OGLINDA NOASTRĂ.
